Dacă citești acest blog sau faci partea din comunitatea Lecturi cu Alina, știi deja că vorbesc cu plăcere despre literatura pentru copii. Când am o carte în mână mă gândesc la toți oamenii care au lăsat o părticică din ei în acea carte. Scriitori, ilustratori, editori, traducători, curatori. Lista nu se oprește aici.
Te invit într-o călătorie DINCOLO DE PAGINI.
Hai să-i cunoaștem mai bine pe oamenii din industria cărților pentru copii, să înțelegem ce le aduce bucurie și cu ce provocări se confruntă.
Citind sute de cărți pentru copii în ultimii ani, am ajuns să apreciez enorm munca ilustratorilor. Petrec destul de mult timp studiind cărțile împreună cu băiețelul meu. Am ajuns să-i consider pe ilustratori un fel de povestitori vizuali, care vin cu propria lor interpretare a poveștii și îmbogățesc lectura.
Cu ilustrațiile Danielei Olaru am făcut cunoștință în 2022, când l-am primit în inimile și în biblioteca noastră pe Ratonul Pălărie. Iar pe Daniela am cunoscut-o în martie 2023 și de atunci am avut plăcerea să ne întâlnim de câteva ori pe an.
M-am bucurat tare mult când a acceptat să ne împărtășească mai multe despre ceea ce face, așa că îi dau cuvântul.
1. Ce rol joacă ilustrațiile în cărțile destinate copiilor?
Ilustrațiile din cărțile pentru copii au un rol esențial: ele reprezintă primul contact al copilului cu lectura vizuală. Înainte să învățăm să citim cuvinte, învățăm să citim lumea prin privire, prin percepție. Imaginea devine astfel o formă de comunicare – un limbaj universal, o poveste care nu are neapărat nevoie de cuvinte.
Ilustrațiile sunt ca o oglindă a modului în care copilul percepe realitatea, dar în același timp o amplifică și o îmbogățește. Prin forme și culori, ilustrațiile dau contur lucrurilor crude, inocente, pure sau amuzante, transpunându-le într-o lume în care imaginația are prioritate. Ele nu doar completează textul, ci îi dau o extensie, oferind emoție, atmosferă și înțelesuri care uneori scapă cuvintelor.
2. Ai știut că vei fi ilustrator încă din copilărie? Ce te-a inspirat să pornești pe acest drum?
Nu am știut de la început că voi deveni ilustrator. Ca orice copil, visam să fiu multe lucruri, în funcție de vârstă și de fascinațiile momentului: savant care descoperă elixirul tinereții, activist de mediu, musafir (da, chiar și asta), medic veterinar sau pianistă.
În tot acest timp, însă, desenam neîncetat. Fără să-mi dau seama, desenul era constantul din toate etapele copilăriei mele. A fost o înclinație naturală spre zona artistică, care s-a conturat în timp cu mult firesc și curiozitate. Ilustrația a venit ca o extensie firească a felului în care înțelegeam și exprimam lumea.
3. Ne poți povesti puțin despre parcursul tău academic?
Parcursul meu a început în domeniul muzicii, la Liceul de Artă “Ștefan Luchian” din Botoșani, orașul meu natal. Timp de șapte ani am cântat la pian, am participat la concursuri și am fost convinsă că voi urma Conservatorul. Însă, cu timpul, drumurile s-au reașezat firesc, iar arta vizuală a devenit tot mai prezentă în viața mea.
Atât licența cât și masterul le-am urmat la UNAGE Iași, în cadrul specializării Grafică. Însă momentul de cotitură a fost participarea la programul Erasmus, la Manchester School of Art, unde am urmat cursul de Illustration with Animation. Acolo am avut pentru prima dată contact direct cu o abordare educațională concentrată exclusiv pe ilustrație – un domeniu tratat foarte serios și de care auzisem că poate deveni un job în sine. Atunci mi-au pâlpâit beculețele.
Încă din anul al doilea eram atrasă de direcția cărții ilustrate, dar cred că abia în anul al treilea mi-am asumat cu adevărat dorința de a deveni ilustrator. În acea perioadă am început să urmăresc tot mai multe ilustratoare românce pe care le admiram și care mi-au oferit un reper clar că se poate construi un drum frumos și autentic în această lume.
4. Cum abordezi ilustrarea unei cărți pentru copii? Ai un proces anume?
Procesul de ilustrare a unei cărți pentru copii începe întotdeauna cu o conexiune sinceră cu povestea. Trebuie să simt că rezonez cu textul. Dacă încă de la prima lectură a manuscrisului încep să îmi apară imagini clare în minte, știu că există o chimie între mine și poveste.
După această etapă intuitivă, urmează partea practică: încep cu o serie de schițe pentru personaje, detalii de recuzită și alte elemente importante. Apoi mă ocup de împărțirea textului pe pagini și stabilesc cât spațiu va ocupa ilustrația, pentru a menține un echilibru între imagine și cuvânt. Creez un storyboard care să contureze clar ritmul vizual al cărții.
În funcție de tonul și atmosfera poveștii, aleg o paletă de culori. Deși, instinctiv, tind să folosesc o varietate mare de culori, în ultima vreme experimentez cu palete mai restrânse, provocându-mă să creez diversitate și expresivitate.
După ce am clarificat toate aceste aspecte și storyboardul e bine conturat, trec la etapa finală: culoarea. Aici decid ce tip de hârtie folosesc, ce tehnică mi se potrivește cel mai bine – fie că e vorba de acuarelă, guașă, digital sau o combinație – și încep execuția finală a ilustrațiilor.
Trebuie totuși să recunosc ceva: încep fiecare carte plină de entuziasm, dar ajung la final epuizată. E un proces solicitant – o muncă de gândire, dar și una psihică și fizică – care cere răbdare, concentrare și multă dăruire. Și totuși, nimic nu se compară cu bucuria de a vedea povestea completă, gata să ajungă în mâinile copiilor.
5. Ce tehnici sau materiale preferi să folosești în ilustrațiile tale? Lucrezi tradițional sau digital?
Lucrez atât tradițional cât și digital, dar îmi place să combin cele două abordări. Fiecare tehnică are avantajele ei, iar în funcție de proiect, mă adaptez la cea mai potrivită. Cu siguranță prefer tradiționalul, pentru că îmi permite să lucrez în straturi subțiri sau cu tușe groase, oferindu-mi o libertate de expresie pe care o simt foarte naturală. Când lucrez tradițional folosesc de obicei guașă, un mediu în care mă simt foarte în largul meu. În același timp, folosesc mult și tehnica digitală, care deschide posibilități extraordinare pentru detalii și ajustări precise.
6. Cu ce provocări vine procesul de ilustrare atunci când lucrezi la o carte pentru copii?
Una dintre cele mai mari provocări în procesul de ilustrare a unei cărți este să mă asigur că ilustrațiile sunt suficient de narative, că ele comunică povestea și își îndeplinesc rolul.. E o provocare constantă de a echilibra estetica cu narativitatea, pentru ca fiecare ilustrație să fie mai mult decât un decor – să fie o veritabilă extensie a cuvintelor. Și, desigur, să te încadrezi în deadline.
7. Te întâlnești des cu copiii la ateliere de ilustrație și organizezi tabere de ilustrație. Găsești inspirație în timpul petrecut cu cei mici?
Ce ar fi lumea fără ideile oamenilor mici? Nenumărate idei mi-au venit din timpul petrecut cu copiii la ateliere sau în taberele de ilustrație. Este fascinant să îi încurajezi să fie creativi și să își lase imaginația să zboare. E atât de frumos să le descoperi mintea, să le vezi gândurile la firul ierbii, cum vin cu soluții neașteptate și cu viziuni atât de autentice. Multe dintre ideile lor le-am notat și pe unele chiar intenționez să le ilustrez, pentru că sunt atât de pline de spontaneitate și originalitate.
8. Există ilustratori sau artiști pe care îi admiri și care te inspiră? Ai putea menționa câteva cărți ilustrate care îți plac foarte mult?
Încă din liceu am admirat-o pe Rebecca Dautremer, care rămâne artista mea preferată – stilul ei m-a inspirat profund și continuă să mă fascineze. Piața de carte ilustrată este plină de creatori valoroși și mă bucur enorm că pot fi contemporană cu ei. Îi urmăresc cu mult interes și pe Lorenzo Sangio, Victoria Semykina, Nejma Bourouaha, Mark Janssen, și mulți alții pe care, recunosc, îi identific mai ușor după stil decât după nume. O carte pe care o răsfoiesc des în perioada asta este Une chose formidable, scrisă și ilustrată de Rebecca Dautremer – o bijuterie de carte.
9. Care e proiectul sau cartea ta preferată din cele la care ai lucrat până acum?
Hm, probabil proiectul meu preferat va fi, la un moment dat, o carte scrisă și ilustrată de mine. Dar până atunci, dintre cele realizate, cred că cele mai dragi îmi sunt Bariș. De vorbă cu ploaia și Geografie cu Ratonul Pălărie și cartea pe care tocmai am finalizat-o dar încă nu pot să dezvălui mai multe despre ea. Fiecare are ceva special și m-a bucurat mult procesul de lucru la ele.
10. Anul 2025 a venit cu proiecte noi pentru tine? Lucrezi la vreo carte în prezent?
Da, 2025 a început deja în forță. Tocmai am terminat o carte și urmează să încep alta cât de curând. În paralel, mai am câteva proiecte de ilustrație în așteptare, plus tabere și ateliere cu copiii. Se anunță un an plin și variat.
11. Ce sfaturi ai pentru cei aflați la început de drum, cei care doresc să ilustreze cărți pentru copii?
Pentru cineva la început de drum în ilustrația de carte, aș spune, în primul rând: răbdare. E un domeniu care se clădește în timp. E important să lucrezi constant la portofoliu, să experimentezi cu tehnici diferite, să te inspiri din munca altor artiști, dar mereu să filtrezi totul prin vocea ta proprie. La început, poate fi util să ai un side job și să construiești în paralel un portofoliu solid.
Ca ilustrator, poți face mult mai multe lucruri, nu doar să ilustrezi cărți pentru copii – sunt atât de multe direcții creative în care te poți implica. Ilustrația e un domeniu vast și versatil.
Aș mai spune: cultivă-ți o prezență pe social media, intră în conversații, fă networking, trimite mailuri oamenilor cu care vrei să colaborezi. Nu lucra pe gratis – expunerea nu plătește chiria sau facturile. Schițează cât mai des, fii curios, pune întrebări, caută, observă și, mai ales, bucură-te de procesul de a desena.
12. Ce ți se pare cel mai greu de desenat?
Oh, ce întrebare interesantă! Cu siguranță, fiecare ilustrator are un inamic special când vine vorba de desen. La mine cred că sunt clădirile. Trebuie mereu să găsesc un mod prin care să nu mă plictisesc atunci când le desenez. Dar până la urmă reușesc să le îmblânzesc și să le dau o formă care să-mi placă.
Pe lângă faptul că mi-a răspuns la întrebări, Daniela a fost de acord să îmi arate și schițe din cartea Bariș. De vorbă cu ploaia, care a fost publicată în 2024.
Alexandru Zamfir este primul autor rom care publică o carte ilustrată pentru copii în România, iar Daniela a transpus în imagini pline de creativitate povestea scrisă de el împreună cu Ștefan, fiul său.
Elemente ale culturii rome se îmbină cu povestea unui băiețel curios, Bariș. El are o conversație cu ploaia, iar picăturile de apă îl poartă din Gara de Nord, în deșert, la Polul Nord, oprindu-se în India ca să-i vorbească despre legătura fascinantă dintre cultura romă și cea indiană.
Cartea se numără printre finalistele Premiilor Cărturino la categoria Cartea ilustrată pentru copii a anului.
Mi-a plăcut să discut cu Daniela și sper să găsești și tu inspirație în povestea ei. Dacă ai citit acest articol până la sfârșit și ți-a plăcut, află că, pe mine, Alina, mă poți găsi și pe Instagram sau Tiktok, unde vorbesc cât de des pot despre literatura pentru copii, pentru că sunt de părere că iubirea pentru lectură se construiește carte cu carte.